Roase de singurtate i strivite de idealuri de normalitate sunt personaje din prima parte – Singur pe drum – a povestirilor Anci Goja. Nu cele cincisprezece minute de celebritate le caut eroii ei anacronici i cronic aparintori unei provincii, ei tnjesc, n schimb, dup cteva zile de normalitate. Dup ele, nu vine neaprat potopul – dei sfritul lumii apare obsesiv printre temele i temerile acestor proze –, dar vine mai mereu surparea, vine resemnarea, vine eecul, somnul ori moartea, vine prea-trziul i, de aceea, ca-n versuri de mult vreme uitate, pentru ei, e totuna. (…) n aceast prim parte a volumului, Anca Goja alege, deci, doar s rein, n treact, mici episoade n care prin fisurile realitii dense se iete fantasticul. n partea a doua ns, exact crruile neprevzutului, ale coincidenelor tlcuitoare, ale semnelor de (alt) rost prevestitoare sunt, cu pruden, ncercate.“ – Crina Bud
評論0